Edgar Allan Poe – Pentru Annie

Har Domnului, criza,
Raul s-a sfârșit,
Și boala-ndelungă,
S-a dus, în sfârșit,
Și febra „Viața”
E învinsă, -n sfârșit.
E trist, recunosc,
N-am vlagă nicicum,
Și-un mușchi nu se mișcă
Întins stând acum.
Ce-mi pasă! Mă simt
Mai bine acum.
Și-atât de cuminte,
În patu-mi mă port,
Ca cine mă vede
Ar zice că-s mort,
S-ar speria văzându-mă,
Crezând că sunt mort.
Durere și geamăt,
Suspin și văpaie
Se stinseră-o dată
Cu-oribila bătaie
A inimii, această oribilă,
Oribila bătaie.
Dezgustul și amarul,
Durerea fierbinte,
Trecut-au cu febra
Ce luase a mea minte,
Cu febra „Viața”
Ce-arde-a mea minte.
Și, ah, între multe
Torutri mi se dete
Cea mai rea din toate,
Amarnica sete,
Din răul de-asfalt
Al patimei bețe.
Băui dintr-o apă
Ce stinge-orice sete.
Din apa ce curge,
Cu veșnic descânt
Dintr-un șipot la câțiva
Pași doar sub pământ,
Dintr-o peșteră nu prea
Adâncă-n pământ.
Și, ah, nu se spună
Prostește vreodat’
C-odaia mea-i sumbră
Și strâmt al meu pat;
Căci nimeni nu doarme
În altfel de pat,
Ca să dormi, te culcă
În astfel de pat..
Tantalicu-mi suflet,
Plecat blândei firi,
A uitat, nu-i pare
Rău de trandafiri,
De vechile-i griji
De mirți și de trandafiri.
Căci el își închipuie,
Zăcând pe-ndelete,
Mireasmă mai sfântă,
În jur, de violete;
De rosmari mireasmă
Și de violete,
Cu ruta și blânde,
Pure violete.
Și zace ferice,
Scaldat în diafanii,
Fiori de credință
Și frumusețea Annii,
Înecat în baia
Pletelor Annii.
Ma sărută duios,
Mi-aduse dulce alinu-i,
Căzui atunci ușor
Spre a dormi la sânu-i,
Spre a dormi adânc
În cerul de la sânu-i.
Și când s-a stins lumina
Îmi puse șalul său,
Și se ruga de îngeri
A mă feri de rău,
De-a îngerilor doamnă –
A mă feri de rău.
Și-atât de cuminte,
În patu-mi mă port
Iubirea cunoscându-i,
Încât m-ați crede mort,
Și-atât de liniștit,
În patu-mi mă port
(Cu dragostea-i la sânu-mi)
Încât m-ați crede mort;
V-ați speria văzându-mă,
Crezând că-s mort.
Dar inima-mi lucește
Mai viu ca diafanii
Aștri din tărie,
Căci scânteie cu Annie,
Se-aprinde la lumina
Iubirii pentru Annie,
La gândul luminii
Ochilor Annii.
Tr. Dan Botta