Versuri corectate și adnotate
În cristalul tău luminos și clar,Apa vagabondă și leneșă, iatăE stema de fulger a podoabei ce-n darÎți dau cu inima neferecată,A lui Alberto șagalnica față;Îți tremură unde mai tare când eaPrivește imaginea-i geamănă..Atuncea-nzăuatul râuCu drăguțul ei seamăn;În inima ei, ca-ntr-un val,Chipul lui adânc stă ascuns –Inima ei care tremură razelorOchilor lui care-au pătruns.Tr. Emil Gulian
Elena, frumusețea ta îmi pare… Ca vechile corăbii niceene,Care, pe-o blândă ‘nmiresmată mare,… Drumețul ostenit duceau, alene,… Spre țărmul lui natal în depărtare.Deprins de-amar cu-nvolburata mare,… Păru-ți de iacint, chipul – icoană vie –Cântul tău de nimfă m-au purtat din zare… În Elada – cândva o mândrie,… Și la Roma – cândva o grandoare.Ah! în … Citește mai mult
Primește-acest sărut!Și-acum, la despărțire,Să fie cunoscutCă vis și amăgireFu viața ce-am avut!.Speranța arzătoareDe piere într-o zi,Ori într-o clipă moareCe va fi fost a fi,Nu tot pierdută-i oare?.În somn profund și-n ochi deschis,Un vis în miezul altui vis.Pe-un țărm de-amar și chinAm adunat în mânăNisip de aur fin:Ci oare-o să-mi rămânăUn bob măcar să țin?.Privesc cum … Citește mai mult
„Se află rar” a zis Salomon cel Prost,„Rar se află-o idee în cel mai profund sonet.Zărim prin toate lucrurile făcute fără rostTot așa ca prin rarul napolitan bonet:Fără hal e! O doamnă cum să-l poarte cochet?Tot așa cu Petrarea, la care sub avântSe ascunde ușurința, cum al bufniței puf care-n vântSe duce în zbor, cu … Citește mai mult
O baladă.Cerurile erau sure și aspre;Frunzele erau crispate și seci;Frunzele erau istovite și reci;Era noapte-n pierdutul Octombrie,Al anului acela pierdut în veci;Pe aproape de sumbrul lac Auber,În inima cețoasei țări Weir;Era jos lângă mlaștina Auber,În pădurea gulzilor – Weir.Odată, acolo, printr-o alee titanică,De chiparoși, rătăceam cu-al meu Suflet,De chiparoși, cu Psyche, al meu Suflet.Îmi era … Citește mai mult
În iunie, miezul nopții sună;Mă bate-un mistic clar de lună.Un umed, dens, de opiu abur,Palpită-n cercul ei de aurȘi se prelinge, pic cu pic,Pe naltul muntelui colnic,Și cade-n pale muzicaleÎntru universala vale.Un rosmarin plânge pe groapă;Un crin alunecă pe apă;Strângând o negură la piept.Ruina-n pace doarme drept;Ca Lethe, iată! -ntins sub spume,Își doarme lacu-n somn … Citește mai mult
Din toți cei ce slăvesc ivirea taCa revărsatul zorilor, din toțicei pentru care lipsa ta e noapte– Întunecare-a soarelui în slavă –Din toți cei ce, în fiecare ceas,Plângând, te binecuvântează de nădejde,De viața ce le dai! Ah, mai cu seamăDe învierea-adânc-înmormântateiCredințe-a lor întru-Adevăr, VirtuteȘi-Umanitate, dintre toți cei care,Din patul de prihană-al DeznădejdiiBolnavi de moarte s-au … Citește mai mult
Iată! E o noapte de galăÎn aceste din urmă veleaturi severe!Sodom de îngeri stau într-o sală,În marmure, întunecați de durere,Ca să privească la jocDe nădejde și de nemângâiere,Pe când orchestra, din loc în loc,Suspina muzica din sfere.Mimi, cu chipul celui Prea-Înalt,Șoptesc și mormăiesc rar,Și zboară dintr-un loc în alt,Păpuși, ce intră și disparLa porunca a … Citește mai mult
Cum simt că prin a stelelor lucire,Când îngerii cu șoapta lor se cheamă,Nu pot găsi un termen de iubireUn altul mai sublim decât de „mamă”,Al mamei nume numele să-ți poarte,Căci mi-ai fost mamă cu mai mult temei,Și-n inima-mi te-ai așezat prin moarte:Prin libertatea sufletului ei.Cum mama ce-o pierdui din vremi uitateDoar mie-mi fuse mamă, biet … Citește mai mult
Ai vrea să fii iubită? – atunci inima taPoteca ei de-acum să nu o părăsească;Te ţină aşa cum eşti fără a te-ndepărtaŞi de tot ce nu eşti să te păzească.Aşa cum eşti, aleanul cel mai suav din lume,Graţia ta, frumuseţea şi mult mai mult ca ea,Vor umple nesfârşit cu laude-al tău nume,Iar dragostea spre tine … Citește mai mult