dan botta

Edgar Allan Poe – Adormita

de

În iunie, miezul nopții sună;Mă bate-un mistic clar de lună.Un umed, dens, de opiu abur,Palpită-n cercul ei de aurȘi se prelinge, pic cu pic,Pe naltul muntelui colnic,Și cade-n pale muzicaleÎntru universala vale.Un rosmarin plânge pe groapă;Un crin alunecă pe apă;Strângând o negură la piept.Ruina-n pace doarme drept;Ca Lethe, iată! -ntins sub spume,Își doarme lacu-n somn … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – Coliseum

de

Chip al anticei Rome! RelicvariuMaret de contemplatie inaltaLasata vremii de-ngropate veacuriDe fala si putere! – Acum, acum,In urma-atator zile de amaraPeregrinare si de sete-aprinsa(De sete spre izvoarele stiinteiCe zac in tine!) -ngenunchez, schimbatSi cucerit, intr-ale tale umbreSi sorb din fundul sufletului meuMarirea ta, amurgul tau si slava.Intinsuri, evi, memorie-a altor vremi.Tacere! Si Pustiu! Si neagra … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – Către F

de

Iubito, -ntre dureri amareCe-mi împresor lumescul drum,– Trist drum, vai, unde nu răsareUn singur trandafir nicicând –Sufletul meu se-alină-acum,În dorul tău, și-ntr-însul areUn paradis de pace bland.Iar amintirea ta mi-adieUn depărtat ostrov de har,Pe-ntinsa apelor pustie,Pe-o mare tulbure și vieDe vifore, pe unde.. dar,Acolo limpedea tăriezâmbește în ostrovul rar.Tr. Dan Botta

Edgar Allan Poe – Lacul

de

Către ***.În floarea vârstei mi-a fost datPrin lumea largă să tot batUn loc pe care-l îndrăgii,Cu triste apele pustiiA unui lac cu negre stânci,Și pini de strajă-n zări adânci.Când noaptea-și flutură în brumeTristul zabranic, peste lumeCând boarea sfântă-avea s-adieȘoptind duios o melodie,Atunci mă deșteptam buimacLa gândul palidului lac.Dar gândul nu era fior,Ci-un vag incant tremurător,Pe … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – La Zante

de

Sonet.O, dulce-ostrov, de cea mai dulce floarePorți între nume dragi pe cel mai drag!Ce amintiri de ore-mbătătoareSe-nalță la vederea ta din larg.Ce scene, ce de bucurii secrete,Ce gânduri, și ce de nădejdi defuncte,Și ce vedenii ale unei fețeCe nu mai, nu mai e pe verdea-ți frunte!Nu mai e, vai! acest trist nume magicPreface tot. Tu … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – Cântec

de

În traducerea lui Dan Botta.Era de ziua nunții tale,Când viu se-aprinse chipul tău,Deși norocu-ți zâmbea în cale,Și lumea, doar iubire-n jurul tău.Și-n ochi o slavă luminoasă(Oricare putea fi)Fu tot ce pe pământ privirea-mi dureroasăA putut-Încântare-privi.Poate acel foc era pudoare-Drept asta trece-ncai-Deși el deșteaptă o mai cumplită ardoareÎn pieptul aceluia, vai,.Care, de ziua nunții tale,Văzu cum … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – Către MLS

de

Din toți cei ce slăvesc ivirea taCa revărsatul zorilor, din toțicei pentru care lipsa ta e noapte– Întunecare-a soarelui în slavă –Din toți cei ce, în fiecare ceas,Plângând, te binecuvântează de nădejde,De viața ce le dai! Ah, mai cu seamăDe învierea-adânc-înmormântateiCredințe-a lor întru-Adevăr, VirtuteȘi-Umanitate, dintre toți cei care,Din patul de prihană-al DeznădejdiiBolnavi de moarte s-au … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – Duhurile Morții

de

I.Sufletul singur va fi stândSub recea piatră de mormânt;Și nimeni, între mulți, nu vaSă ispitească taina ta. II.Stai molcum în singurătate,Căci nu ești părăsit; doar aleMorților ce-au fost toateCu tine-n timpul vieții tale,Sunt lângă tine și vor faceAsupra-ți umbră. Fii pe pace! III.Noaptea, clară, acum, se va cerni,Stelele-n jur nu vor priviDin tronurile lor din … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – Celei Din Paradis

de

BiografieOperaPoze.Tu mi-erai totul, dragoste,Al sufletului har,Un verde-ostrov în mare, dragoste,Fântână și altar,Încins cu poem dulci și flori,Flori ale mele doar.Vis prea frumos spre-a fi pututSă steie! Ah, limpede minune!Ai răsărit, și te-am pierdut!Un glas din viitor îmi spune:„Treci, treci”, dar peste TrecutSufletul meu ca pe-o genunePlutește-amar, apatic, mut.Căci pentru mine, vai, ah, vai,Lumina vieții s-a … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – Pentru Annie

de

Har Domnului, criza,Raul s-a sfârșit,Și boala-ndelungă,S-a dus, în sfârșit,Și febra „Viața”E învinsă, -n sfârșit.E trist, recunosc,N-am vlagă nicicum,Și-un mușchi nu se mișcăÎntins stând acum.Ce-mi pasă! Mă simtMai bine acum.Și-atât de cuminte,În patu-mi mă port,Ca cine mă vedeAr zice că-s mort,S-ar speria văzându-mă,Crezând că sunt mort.Durere și geamăt,Suspin și văpaieSe stinseră-o datăCu-oribila bătaieA inimii, această oribilă,Oribila … Citește mai mult