Visuri pierdute

Daniel Vişan-Dimitriu – Ecoul Zărilor Curbe

de

Ne pierdem în ecouri de strigăte mute,Priviri ce luceau și sunt astăzi pierdute,În zori ce-au adus între noi întunericȘi goluri în visul odată feeric.Și nu e niciunul în stare să spunăCă dragostea noastră de azi e nebunăȘi zguduie noaptea, și urlă în ziCă încă trăiește în suflete vii.Și vrea să distrugem cortina ce-apasăPe-o scenă de … Citește mai mult

Dumitru Iacobescu – Marșul Izolaților

de

Spre izolarea zărilor fugare,Spre măreția mărilor polare,Spre umbră, spre tăcere, spre uitare..Adio, adio!PornimÎn ritmul unui marș de țintirim.Blazate dar superbe caravane –Purtând tristețea străduinții vane –Ne depărtăm de florile umane.Oh! am visat și noi, și am dorit,Dar visurile noastre ce-au pornitÎn larg, ca Invincibile Armada,Se duc acum să moară liniștitÎn portul unde doarme-n veci zăpada.Și … Citește mai mult

Mihail Săulescu – E Secetă

de

Sunt obosit, și-i cald și trist afară,Ca-n orice zi de secetă de vară,Sunt obosit, sunt trist, și nu-nțelegDe ce sunt trist, de ce sunt obosit;Din zeci de gânduri nu pot să alegUn gând mai fericit.Sunt obosit, și-i cald și trist afară,Ca-n orice zi de secetă de vară,Ce mult ar face-o blândă adierePe strada-nfierbântatăȘi inimii cum … Citește mai mult

Mircea Demetriade – Spleen

de

Ale mele zile sunt pustiuri cariRătăcesc în ele roze caravane;Câte visuri blonde, albe, suverane,Câți emiri fatidici dar cu mușchii tari,Călărind pe negri, nobili armăsari,Și cămile câte au trecut dușmanePrin nisipu-n flăcări și cu doruri vane,Eldorado, -n fine ca să le răsari?.Și câți lei de-orgoliu au răcnit sub soare?Ocean de sânge, aur și vâltoare;Însă după zile, … Citește mai mult

Jurca Marinela Florina – Apusul Unui Vis

de

Privesc tăcut apusulApusul unui visȘi-n lacrimi amareSufletul mi-l văd stins.Era un vis frumosÎn care am crezutDar a venit viața..Din suflet mi l-a rupt.Ce-aș putea să facÎn lupta cu destinul?Durerea-i zămislită..Iar eu.. sunt ostenită.Aveam un vis. Și era visul meu..Însă ascuns în suflet, mi-e mort și doare rău.Se nasc vise o mie.. și tot o mie … Citește mai mult

Gani – Cândva Visa

de

8:49 – sare din pat panicatTelefonu’ ăsta nenorocit iar n-a sunat, l-au descărcatCele vreo 3 snooze-uri, sau l-a lăsat auzulNu mai contează, tre’ să prindă autobuzulSpre metrou, s-ajungă la birouLa aceleaşi feţe vechi gata să-l ia de nouDar mai sunt clipe lungi pân-atunci,Purtat pe drumuri zi de zi, ca nişte blugi..Uzat, priveşte fix fără vreo … Citește mai mult

Soapte – Vis Pustiu

de

Simt cum m-atingi ușor,Dorul meu călător, ai venitSpun că mi-a fost prea dorȘi nu-mi e ușor, ești pustiu.Chipul tău s-a schimbat prea multDar știu să ascult, ești tuÎntre noi e același glasȘi nu s-a pierdut pe vânt.Vino-acum, pare prea târziu,Dar oprește-te s-asculțiPlânsul meu care-aruncă-n vidTimpul ce a trecut – prea mult.Doare că azi te-am pierdutȘi … Citește mai mult

Sorin Cerin – Ne Căutăm Visele Pierdute

de

Plouă cu indiferențe,peste ghețurile singurătăților,topind plumbul cenușiu,din zilele lor fără adăpost,ale cimitirelor noastre de cuvinte,lăsându-l să se scurgă,prin venele privirilor noastre,bolnave de rătăcire,pe străzile tot mai aglomerate,ale durerii,unde ne căutăm,visele pierdute,conștienți că nu le vom mai regăsi,niciodată,printre vitrinele luminoase,ale disperării,printre neoanele cărora,ne jucăm rolurile de statui vivante,ale absurdului.

Sorin Cerin – Unicul Ce Ne Aplaudă

de

Suntem obligați,să ne jucăm rolurile Destinului,cu Inimile de Plumb goale,pe asfaltul ros al Viselor,unde alergăm spre Nicăieri,însoțiți de frigul neiertător al Cuvintelor,ce ne îngheață sângele Răsăriturilor,pe sub streașinile Privirilor,tot mai oarbe,ale Statuilor Vivante,pe care trebuie să le interpretăm,prin vitrinele Disperărilor,la care se uită cu admirație,Absurdul,Unicul ce ne aplaudă.