Li Bo, nu te-am văzut de multă vreme,
este trist că te pretinzi nebun.
Toată lumea vrea să te uite.
Numai eu îţi preţuiesc talentul.
Sprinten în gândire, improvizând mii de poeme,
hoinăreşti, ca o frunză luată de vânt, după o cupă de vin.
Ai studiat aici la Muntele Kuang
şi a venit timpul să te întorci, acum că ai părul alb.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și admirația față de un prieten, Li Bo, pe care naratorul nu l-a mai văzut de mult timp. Versurile reflectă asupra trecerii timpului și asupra valorii prieteniei adevărate, într-o lume în care mulți uită de trecut.