Versuri corectate și adnotate
Neînsemnat, plăpând,uşor,în ierburi nevăzutătrişcă,glăscioru-i tristadeseorine-nsenineazăşi ne mişcă.Ziuadomneşte peste hat,iar noapteasimţi cu duioşiecă, nu ştiu cum ajunssub pat,îţi cântă-n tainănumai ţie.Eu zac departe,în pustii,şi lacrimile-mi curgamare.Dor de nevastăşi copiimă sfâşâiefără-ndurare.Plâng strune,flautele gem,e cântul lorfără pereche,dar eudrept alinare chemacest glas viuîn ceas de veghe.
Nori plutesc pe cer întreaga zi;călătoria unui pribeag care nu ajunge niciodată la destinaţie.Trei nopţi la rând ai fost în visele mele;fiind prietenul tău, îţi ştiu felul de a gândi.Declari că plecările tale sunt întotdeauna împovărate de tristeţe,iar venirile, anevoioase.Râuri, lacuri, o mulţime de valuri;îţi e teamă să nu se răstoarne barca.Ieşind pe uşă, îţi … Citește mai mult
Ce aș putea spune despre Marele Pisc?Ținuturile de demult sunt pretutindeni verzi,Inspirate și stimulate de respirația creației,Cu cele Două Forțe echilibrând zilele și nopțile.Îmi dezgolesc pieptul către porțile norilor,Îmi încordez vederea urmărind zborul păsărilor spre casă.Când o să ating piscul pentru a cuprindeToți munții într-o singură privire?
Nu mai coboarăpacea pe pământ.Nici eu, un biet moșneag,de ea n-am parte.Feciorii și nepoțiinu mai sunt;de ce te-ai îndurat de mine,moarte? Mă lepădde bătrânul meu toiag.Nu mă căinați,mi-s brațele vânjoase.La hamul lupteiîncă pot să trag.Durerea asta de n-ar fi,din oase. Mai-marelui mă-nfățișez,fălos,gata de cătănie,păsămite.Baba se vaităfără folos:i-e frig în straielenecăptușite. Oare mi-e scrissă n-o mai … Citește mai mult
Singură, gâsca sălbatică refuză să mănânce și să bea,iar strigătele ei caută stolul călător.Cui să-i pese de umbra solitarăpierdută printre miile de nori din depărtare?O auzi chiar și atunci când dispare din vederea ta,chemările ei tânguitoare îți străpung inima ca un pumnal.Jos, ciorile gălăgioase o ignoră:mulțimi clevetitoare, mulțimi certărețe.
În noaptea asta la Fu-chou, luna priveșteSingurătatea din camera noastră. Iar copiii mei, prea mici,Prea cruzi, nu înțeleg ce mă ține departe,Nici nu-și mai amintesc de Chang’an. Pe vremea asta,Părul ei va fi deja stropit cu parfum, brațele albe de jadVor fi tremurând în lumina clară. Când ne va găsi oare iarășiÎmpreună, cu draperiile larg … Citește mai mult
Cumplită-i soartaşoimului bolnav!Batjocura-l pândeşteorişiunde;noaptea,pe malul râului gângav,un arboredurerea i-o ascunde.Ziua,mai pare-ameninţător,e încă vrednicgroază să inspire:gâşte înfricoşate,laşe ciorizadarnic fugde tulburea-i privire.Înaripatulcerului cuţitsilit e umilinţas-o înveţe.Penetulîntr-atât i s-a rărit,că nu-l mai poţi privifără tristeţe.Iată-lpe zi ce trece mai sfârşit:şi-un uliu-i poatecăuta gâlceavă.Odinioară,cel acum smeritcu vulturii se-ntreceaîn slavă.Munţii se-ntunecăîn asfinţit,vântul ursuzgoneşte valuri sure,pe Himalaiaurşii-au adormit,ies şerpiidin desişuri de … Citește mai mult
Din ierburi putreziterăsărit,fugar de soare,beznei duce dorul.Sărac îi e sclipătulpentru citit,dar fericește-n noaptecălătorul.Când ploi revarsănemilosul cer,îl scapă de primejdiecopacul.Oare când crapă pietrelede gerunde găsește crezământ, săracul?
Lângă Templul Marelui Conducător se află un cedru străvechiCu tulpină asemenea bronzului înverzit și rădăcini de piatră.Ar trebui patruzeci de oameni să-i poată cuprinde trunchiul,Iar vârful lui de culoarea pescărușului verde atinge cerul.Datând de pe vremea marilor conducători și oameni de stat,Astfel de copac este astăzi iubit și onorat de oameni.Norii vin la el din … Citește mai mult
Când mă despart de morți, îmi stăpânesc suspinul,dar despărțirea de cei în viață mă scufundă într-o durere permanentă.La sud de Yangze se află un teritoriu al febrei și al molimei;nici un cuvânt nu vine din exil.Totuși, vechiul meu prieten mi-a pătruns în vise,dovadă a cât de apropiați am fost.El nu mai arată așa cum îl … Citește mai mult