Dragă, biata dragă! Vezi
asta e poarta. Obscură, ca ideea,
tare, ca eternitatea. Prin asta
ar fi trebuit să intrăm, dacă nu.
Mă rănesc. Îmi vâjâie capul, abia văd,
mă lasă sufletul, mor. Dar tu
să n-ai frică! Ajungi. Îți las
pana de lebădă. Și trei stropi de sânge.
Sensul versurilor
O persoană, aflată în pragul morții, își îndeamnă iubirea să continue, oferindu-i un simbol al speranței și al sacrificiului său. Mesajul central este unul de disperare și renunțare, dar și de iubire eternă.