Versuri corectate și adnotate
Acolo unde mă duciau foc pădurile de minciuni,ard gândurile stoarse,măștile cad.Niște chitare și viori zbiarădin depărtare:amintiri, amintiri, amintiri,nu-s serioase, nu dor.Se revarsă din matcă ceața,absoarbe razele,inundă turnurile,biserici, case nu sunt,nici mama nu zâmbește,un vals, o cădere amețitoaream în locul inimii.Și pe acoperiș, peste trăsnăi,o cruce oribilă,neagră, primitoare,se înalță cu două brațe deschise.
Ploaia mare s-a opritși ceața s-a ridicat, Doamna mea.Elefanții sunt gata,în clipa în care dorești:poți porni.Eu rămân și am grijă de toate:de parfumul tău în camere,de urmele tale în fața prispei.Seara dau drumul la tigriide pază,și în tihna înăbușităsub stelele roșiimereu aud glasul tău de adio.
Ceva, trecută.Ca și când se potmolește ceasulși ticăie mai departe.Un înger trist zâmbește la curcubeuși scâncește în reluare.Printre nori goniți de vânt apare Luna.Din fericire turn se ridicăși deja se dărâmă.Mireasmă volatilă,licărire de rază,pentru ochi cu himeră o multicoloră umbră.O rândunică pribeagă s-alunecăpeste fumul casei.Atât a fost, în urmă.
Dragă, biata dragă! Veziasta e poarta. Obscură, ca ideea,tare, ca eternitatea. Prin astaar fi trebuit să intrăm, dacă nu.Mă rănesc. Îmi vâjâie capul, abia văd,mă lasă sufletul, mor. Dar tusă n-ai frică! Ajungi. Îți laspana de lebădă. Și trei stropi de sânge.
E o după-amiază minunată.În ea e cuprinsă viața noastră.Stăm față în față,la palavrăgeală.Modest și bun sunt,ca pasărea peste lumeplutind. Tu ești opacă,ca aerul, ce pur e,ca apa proaspătă din urcior,prin care sclipește soarele.Mie tare seteși tu nu mă refuzi, stând în brațele mele.
Pilulă măruntă.Lampa să se stingă.Tatăl nostru, cel din ceruri!Din nou un țipăt.A dormi, a dormi,liniște, calm, pace.Sfințindu-se numele Tău!Se gată oare?.Nene năltuț geme,are noroc mortul.Să vie împărăția Ta!Hap are efectul.Stelele licăresc.Una face semne.Făcându-se și voia Ta!Ce mă lasă rece.
Am făcut totul ce era de mine,achitând la toți datoriile.Remit la toți orice creanță,uită fața mea alterată.
Zarea azi e-n ceață,și lumea-i largă-uncâmp de zăpadă.Vântul, spulberând fulgi, îngânăși-n tihnă de maritaine cântă.…Cu ochi holbați mă uit în jos,că-n mine, poate,s-a înnegrit tot.Tremurând, genunchii mă lasăși sărut neaua,că este albă.
E aici Crăciunul vesel,Trăim cu nucă, colăcel:Ce delicată gustare!Inima îți tresare?Pe brad orice ramurăClipește: vai, e scumpă,Din cer vești frumoase:Micul Isus se naște.Vesel e orice micuț,stând în jurul sobei toți,anecdotă, mătanie,îi îmbibă inimile.Colindători vin, pleacăși cântând onoreazăgazda. Bizară gloată,dar cântul lor e vrajă.Focul plăcerii curateîn ochi, dangăt de clopotesună, mesaj de noapte:Micul Isus se naște!
Vezi, și de asta sunt sătulfără tine.Lojă îți cumpărîn viața mea. Ia loc lângă mine.Prin cheile ochilor mei albaștriuite-te și tu la arenă:Continuă vărsarea de sânge,șuieră gura vântului.Toamna înfulecă mii de frunze,mori mii de flori,mii de martiri cântăreți. Îi auzi?Și dincolo pe tronul de azurvezi Împăratul?Pe buze surâs aspru,cu degetul țintuit:Nu există milă!