Strada urca tăcută spre cer
până la ultimul șir de uluci.
De-acolo, începea amurgul:
și vânăt, și roșu, și cu frunze de nuci.
Gardul zăcea povârnit spre cărare,
vița de vie luneca după vânt,
nucii șopteau cu frunze amare,
își lăsau umbra peste partea mea de pământ.
Vechi păpădii – constelații fugare –
plecau de la noi, pâlpâiau pe ziduri.
Nu ne mira niciun semn de întrebare,
Galbene vești picurau prin grădini.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj melancolic la apus, evocând sentimente de nostalgie și contemplare asupra trecerii timpului. Imaginile naturii, precum strada, gardul, vița de vie și nucii, contribuie la crearea unei atmosfere liniștite, dar și ușor triste.