Versuri corectate și adnotate
Liniște..Liniște..peste tot numai liniște..Mi-e atât de bine aici lângă liniște,lângă cerul adus, încovoiat ca un rampeste inima mea, când inimă n-am,peste cântecul meu, când cântece n-am,peste dragostea mea, când dragoste n-am,la marginea lumii, când lume nu am..
În satul ăsta-nsinguratnici câini, nici clopote nu bat.Nimic nu-i tulbură zidirea:nici pașii mei, nici amintirea,nici foc, nici molimi, nici jivineși nici păreri de rău sau bine.În dalba lui singurătatedorm oile pietrificate.Pacea-i așijderea din veac:oasele zac,pietrele tac.
Nimic, niciun cuvântDin liniștea ta te întorcica un fir de iarbă spre sudși eu spre pământ.
Strada urca tăcută spre cerpână la ultimul șir de uluci.De-acolo, începea amurgul:și vânăt, și roșu, și cu frunze de nuci.Gardul zăcea povârnit spre cărare,vița de vie luneca după vânt,nucii șopteau cu frunze amare,își lăsau umbra peste partea mea de pământ.Vechi păpădii – constelații fugare –plecau de la noi, pâlpâiau pe ziduri.Nu ne mira niciun semn … Citește mai mult
Ce polifonie în căruciorul său mic!În lacra lui verde cu păuni și cu stele.În laboratorul său portativpe care-l trăgea singur, ca un căluț costeliv,cling-clang sau cling-cling.. obsesiv pe pavele.Cling-clang armonios cu sticlele plinepe panta pieptișă, dantelată a străzii,cling-cling zgomotos cu sticlele goaledansând dezaxate între șipcile lăzii.Și ieri ca și azi și azi ca și mâine … Citește mai mult
„Um hieft menger Geleftendo sticht ein gelden Koast’;drenn luat bahet verschlossenmeng jang verleftet Harz”.„Nevastă-mea acasăaține-ntr-un săltaro inimă de zahărce datu-i-am în dar.Închis-o-am sub cheieși cheia am dosit,ca pentru totdeaunasă-i stau zălog iubit..Ci dânsa nu s-ar spunecă-i mândră de zălog.Mai bucuroasă-ar punemălai sau hrișcă-n loc.Mereu se minuneazăcă-i coastănu-ncuiatși veșnic cere cheiași zice c-a uitat..Dar las’ că … Citește mai mult
Livezile poartă în scutec florile;ca un tub de orgă sună morile.Un pom uscat, defuncta iubire;vânt furișat printre crengi, subțire.O pleoapă, ceața serii lăsată;orologii ruginite fără să bată.Seară vastă, râsetul teafăr;la căpătâi de veghe un luceafăr.Numai morile, morilenu-și mai tac plânsorile.Peste toate, clapelescutură lumina desfrunzită, apele.
Îl găseai la masa cafenelei scriind,îl ascultai la cursuri vorbind despre-o floare,despre Eminescu, Arghezi sau Blaga, despre sonet sau rondel,deși materia lui,o dexteritate banalăpe care-o preda o singură dată-n săptămânăn-avea nimica de-a face cu Limba Română.O gravă înțelepciune, mai în vârstă ca el,îi călăuzea pașii, acțiunile, vorba.Semna editoriale la foaia localăși din când în când … Citește mai mult
Te rădea într-un ciob de oglindă,lângă soba de tuci,pe un scaun cu paiele scurse.Te rădea după cum voia el să te radă.Te lăsa cu obrazul pe jumătate zoitși ieșea pe scări să-și fumeze țigara.Apoi se vâra după sobăși râdea– râdea cu gura lui lată –schimonosindu-și fața,boboșindu-și ochii lui basedovieni.Și nu știai de ce râde:de tine,de … Citește mai mult
Senină te las, precum ești,cunună de cer și pământ.Iezii te pasc prin livezi,mult azur îți spânzură-n vânt.Cer luminos, unduios te adieși flutură cald peste-nalte podgorii,unde o gaiță hoață pe care o știu din pruncieascunde struguri în praf sub aripa morii.Albă, tăcută te las și încinsă de râuri,lume de blânde poveri și de calme contururi,stăpânite culori … Citește mai mult