În mare, calea spre apus
E-ncinsă de privirea mea,
De corpul tău, de-un gând adus
De-un val ce-n mângâieri ar sta.
E-un dans al mării, ca și când
Ar fi pătruns în lumea ei
Cântări de îngeri, aducând
Aroma florilor de tei.
Dansăm și noi, cuprinși de-un val
Al tău, al sufletului meu,
Și de un roșu infernal,
Ce-apropie de Dumnezeu.
Iar calea mării spre apus
Ne strălucește în priviri
Ce au și n-au nimic de spus
În valurile de iubiri.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de iubire profundă, trăită intens în mijlocul naturii, la apusul soarelui. Sentimentul este atât de puternic încât atinge o dimensiune spirituală, apropiindu-i pe cei doi de divinitate.