Mi-am zis: „Ce-ar fi să mor şi eu un pic?
Să fiu purtat pe sus, pe năsălie,
atent la orice şoaptă mă adie
când toţi vor crede că n-aud nimic”.
Citit, interesat, apoi.. drogat!
La două zile am redus efectul,
c-am studiat cu mare grijă-aspectul
cu graba unora la îngropat.
Luasem şi măsuri, c-ar fi nasol
să nu asculte ce-am pus pe hârtie
şi să încerce să îmi facă mie
îmbălsămare-a-ntâia, cu formol.
Eu, treaz, bine-mersi, pe-afară, mort,
mă abţineam, cu mare greutate,
să nu cumva, de râs, să cad pe spate,
sau, poate, chiar să mor, aşa, nemort.
N-a fost uşor şi – recunosc! – chiar chin,
că-i auzeam ce zic pe fiecare
de m-au umplut de ciudă şi mirare.
şi zău că mi-a fost greu să mă abţin.
De ciudă – pentru ceea ce-am gândit,
căci am uitat: „De morţi numai de bine”,
iar de mirare că, vorbind de mine..
din ce credeam, niciunul n-a bârfit.
Aş fi-nghiţit în sec, dar nu mişcam
căci mărul prim ar fi stricat surpriza,
şi-ar fi pornit devreme vocaliza
pe care.. mai târziu o aşteptam.
Ei, asta e! – mi-am zis, ce-o fi o fi!
Mai am o zi şi gata aşteptarea,
iar mâine-seară pot să-mi fac plimbarea
şi-atunci, la tot ce-a fost, mă voi gândi.
A doua zi, efectul a-ncetat
şi – fir-ar ea să fie de-ntâmplare! –
căzând pe mine-un strop de lumânare,
am şi urlat, dar m-am şi răsturnat.
Şi, parcă, scris de moarte să nu scap,
căci, vorba-ceea, tot ce-i viu se duce,
dar să-mi rămână, veşnic, scris pe cruce
„Te vom iubi chiar şi.. căzut în cap”?.
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență auto-indusă de moarte temporară, un fel de simulacru pentru a observa reacțiile celorlalți. Poetul anticipează ipocrizia și bârfa, dar este surprins să constate că oamenii vorbesc frumos despre el. Finalul aduce o notă comică, cu o revenire neașteptată la viață.