M-am rătăcit în zona dintre clipe
în care timpul capătă culoare
şi pare că-i o viaţă oarecare
în care-un suflet vrea să se-nfiripe.
Priveam în jur, priveam în sus, cu teamă,
şi nu vedeam nici nori, nici cer albastru,
lumina nu venea de la vreun astru,
şi totul îmi părea o dioramă.
În care totul zace-n nemişcare,
şi-n linişte doar un tic-tac se-aude,
al inimii ce pare să asude.
resuscitând o clipă care moare,
secvenţă a eterniţăţii nude,
în timpul scurt, ce viaţa o include.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Oare”)
Sensul versurilor
Piesa explorează tema timpului și a eternității, surprinzând un moment de introspecție profundă. Vorbitorul se simte pierdut într-un spațiu atemporal, contemplând efemeritatea vieții și căutând sens în fiecare clipă.