Daniel Vişan-Dimitriu – Sonetul Morții
Tu îmi îmbraci orizontul în negru,imnuri de îngeri devin tânguiri,zilele mele mai cer păsuiri,sufletul, singur, rămâne integru. Păsări hulpave întunecă cerul,setea inundă și ultimul mal,ochii din beznă sclipesc ireal,viața își plânge, în jur, efemerul. Trist, frământat într-un ultim balans,corpul se zbate-n grimase de moartedezacordat și convins că-n devansziua de care știa că-i departei te-a adus … Citește mai mult