Urmează-mă acolo unde cerul
Păstrează locul gândurilor noastre
Adăpostit de ploile salmastre
Din clipele ce-și cântă efemerul!
Urmează-mă și florile albastre
Vor fi cuprinse toate-n colierul
De zile-n care nu pătrunde gerul
Iar ochii-ți vor avea sclipiri de astre!
Urmează calea mea și, mână-n mână,
Tot raiul mult dorit îl vom parcurge
Și vom găsi a viselor fântână.
Din care gândurile noastre demiurge
Își vor lua iubirea ca stăpână
În clipele-mpreună ce s-or scurge.
Sensul versurilor
Piesa este o invitație la iubire și la împărtășirea gândurilor într-un loc idilic, ferit de greutăți. Este o promisiune de a descoperi împreună frumusețea și împlinirea viselor, având iubirea drept călăuză.