E foarte frig pe drumul care leagă
prezentul cu o parte din trecut,
și-i alb în jur, și-s gânduri ce-ar fi vrut
spre viitor o cale să aleagă.
Copacii par ca dintr-un timp pierdut
rugându-se de cer să le-nțeleagă
durerea dintr-o viață fără vlagă,
în care sunt de nerecunoscut.
Asemeni lor sunt pașii peste-o gheață
depusă pe un strat de amintiri
ce ultimele clipe își agață.
de urme care poartă amăgiri
și le promit în frigul iernii viață
cu anotimpuri fără desfrunziri.
Sensul versurilor
The poem reflects on the coldness and fragility of memories, comparing them to ice. It speaks of a past that is difficult to connect with and the pain of lost vitality, finding solace in the hope of enduring through difficult times.