Nu se vedea, pe calea ei, Lacteea,
Nimic, prin întuneric, nu era.
Şi Luna se ascunsese-n noaptea-ceea
Şi tăcea.
Era ca un anunţ, o prevestire
A unei zile-n care vei afla
Ce aşteptai, iar noaptea-ţi da de ştire
Că venea.
Şi a venit: un fum prin întuneric..
Părea lumină, însă nu era
Decât un drum misterios, himeric,
Ce-atrăgea.
Ai mers pe el un timp, ai dispărut
În umbra lui, pe noile-ţi poteci,
Lăsând în urmă lacrimi ce-au crezut
Că n-ai să pleci.
E noapte iar şi Luna s-a ascuns,
E, parcă, -acelaşi, de atunci, tablou..
Te-aştept, din fum şi-al nopţii nepătruns,
Să-mi vii din nou.
Sensul versurilor
The poem expresses a sense of loss and longing for someone who has departed, symbolized by the 'smoke' that leads them away. Despite the darkness and absence, there's an underlying hope for their return, a yearning to be reunited with the lost one.