Palmierii din vechiul atol,
Mai așteaptă sosiri în apus
Cu un verde în care mi-am pus
Toți fiorii privirii în gol.
E senin și e cerul cuprins,
Ca de foc, de un gând arzător
Ce s-ar vrea o privire de nor
Spre limane ce nu-s de atins.
Nu e tremur pe ape, nu-i rost
De-ncrețire în riduri de val
A tăcerii trecută-n banal
Și-a uitării a tot ce a fost.
Se-nnoptează pe insula mea
Încercată de-același fior
Când privirea-mi se-nalță, ușor,
Spre un cer cu o singură stea.
Daniel Vișan-Dimitriu
(21 mar. 2019, Vol. “Eterna căutare”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și nostalgie, reflectând asupra trecerii timpului și a amintirilor pierdute. Vorbitorul se simte singur pe o insulă, contemplând cerul și căutând un sens în tăcere și uitare.