Sunt liniștea din marea-mi frământare,
Sunt cer albastru-n volbură de nori,
Furtună sunt și țărm în alinare,
Sunt fulgerul din ochi mângâietori.
Mă risipesc în nopți cu lună nouă
Prin lumea ne-mplinitelor dorinți
Și mă preling, în scurgere de rouă,
Din ochii triști ai stelelor fierbinți.
Sunt inima închisă într-o stâncă
Desprinsă dintr-un munte de-un destin
Ce-o vrea ferită și-ntr-o pace-adâncă
În altă lume, pe un țărm străin.
În liniștea din marea-mi frământare,
Sunt suflet.. în eternă căutare.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Poezia care dă titlul volumului „Eterna căutare”)
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea continuă a sufletului pentru pace și împlinire. Vorbește despre un destin care protejează inima, dorind să o ferească într-o lume mai bună.