Te invit la un dans cum nicicând n-ai dansat,
Pe un ritm fabulos, pași purtați prin decor,
Mai intens chiar decât prin tornadă un zbor,
Mai plutind când, pe sus, te ridic încântat.
Știu că vrei și îmi vii mai târziu, pe-nserat,
Cum o faci zi de zi când luminile-n burg
Se aprind, amintind că al toamnei amurg
E cum alt anotimp l-ar privi rușinat.
Pân-atunci pregătesc melodia de azi:
Doar pe frunze o scriu, din acelea ce-ar vrea
Să ne vadă-mpreună privind spre o stea
Ori spre căi de pe cer, ca și primii nomazi.
Am să prind visul lor când va trece-n nervuri
Și-l voi scrie întreg, ca un cânt fericit,
Pe un verde-gălbui c-un destin împlinit,
Ce-ar putea deveni foi de noi partituri.
Când aseară-am dansat, ce-a fost vechi s-a pierdut,
Cum în toamnă se pierde, în ultim balans,
Tot ce-odată zâmbea unui vânt, într-un dans
Înșirat pe poteci risipite-n trecut.
Sensul versurilor
Piesa este o invitație la un dans magic, plin de iubire și visare, într-un decor autumnal. Dansul devine o metaforă pentru depășirea trecutului și crearea unui viitor fericit, inspirat de natură și de aspirațiile umane.