Când gândul tău a tresărit
În pragul casei mele,
Privirea mea nu l-a oprit
Și nici n-a fost înlocuit
În drumul către stele.
A mers pe căile de vis
De printre vechii aștri,
Trecând prin timpul ce-a decis
Că, pentru el, s-au interzis
Luceferii albaștri.
Iar el, un gând necugetat,
C-o taină reaprinsă,
Cărările și le-a schimbat,
Speranța și-a amanetat
Pe-o cale doar pretinsă.
Căci ochii-și dezlipea cu greu
Din calea-n veci închisă,
Rugându-se la Dumnezeu
Să-i dea putere și-un traseu
Prin zona interzisă.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Cântecul visurilor”)
Sensul versurilor
The poem explores the journey of a thought through dreamlike paths, facing obstacles and forbidden zones. It conveys a sense of longing and the struggle to find a way through difficult circumstances, seeking divine intervention for guidance.