M-am sculat, mort, într-o zi…
Nu era nimeni, nici tu, nici copii,
Nici tunel de lumini nu a fost;
Este-un negru teribil, compost.
Nu mai simt, nu exist, nu respir,
Nările nu-mi miros elixir,
Inima-mi stă, nu mai bate…
Nu mai am nicio zi, nici etate.
Sunt inert, obosit d-energie,
Niciun rai nu-i, nimic, feerie…
Stau întins, sunt sleit, sunt absent;
Sunt plecat, vindecat, impotent.
Și m-apasă imensul de negru,
Lacrimi n-am, nu mai sunt un integru…
Gând nu e, neuronii sunt stinși;
Mi-am lăsat și dușmani, sunt învinși.
Lumea nici nu mai este se pare;
De m-am dus, pentru mine, ea moare.
Sunt convins că materia-i moartă;
Nu mai vin ca să bat, la vreo poartă.
N-am probleme de mâine-n esență,
Mă dezic de orice, d-existență…
Sunt salvat în neant, în memorii;
Vă deplâng, ce-ați rămas… Muritorii!!!
Sensul versurilor
The song depicts the speaker's experience of death and the realization of non-existence. It explores themes of oblivion, the absence of afterlife, and a detachment from the world and its concerns.