La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpul
de luptă rănit mortal, inamicul verde și periculos.
Împodobește scena ultimei confruntări din spațiul
tele casei, acum soarele mă caută disperat prin
tre frunzele cireșului, eu îi fac semne amicale cu
mâna mulțumindu-i pentru lumina și căldura cu
care mi-a înrămat ziua, o lacrimă de aur cade
și-n acest poem, o alta albastră o urmează,
însă totul încremenește odată cu ultimul
cuvânt al copilăriei, un hohot de râs.
Costel Zăgan, Ode gingașe
Sensul versurilor
Piesa descrie o retragere melancolică dintr-o luptă simbolică, spre un spațiu domestic unde soarele și natura oferă consolare. Versurile evocă o tranziție de la maturitate la amintirile copilăriei, marcată de un sentiment de încremenire și un râs nostalgic.