Bacovia scrie la vioară,
vioara tace-n do major
și dacă totul o să doară,
ce vers speranța tuturor.
Vioara tace-n do major,
poetul scrie câte-o rană,
tăcerile totuși mai dor,
durerea-i condiția umană.
Poetul scrie câte-o rană,
dar dacă totul o să doară,
va da un înger de pomană,
Bacovia tăcere la vioară.
Vioara plânge-n do major,
Doamne pe buzele tuturor.
Costel Zăgan, CEZEISME II
Sensul versurilor
Piesa explorează tema durerii și a tăcerii prin prisma influenței lui Bacovia. Versurile sugerează că durerea este o condiție umană fundamentală, iar tăcerea poate fi uneori mai dureroasă decât cuvintele.