Versuri corectate și adnotate
„Băiete, știi ceva,Să nu crezi în destin”,Mi-a zis odată-un bătrânelCe nu părea hain.Dar ce-o să fac, când, într-o ziAjung să întâlnescPoate chiar fata cu care, mai știi,Apuc să-mbătrânesc?Și, cum mergeam spre casă,Voios, ca un școlar,Am auzit în treacătUn sunet de vioarăC-un timbru cam bizar.Mă-ndrept spre locul fapteiȘi văd stând pe balconO strașnică făptură,Cu adevărat, beton!Și … Citește mai mult
Hai veniți la joc cu noiCă ne cântă un cimpoi,Un cimpoi și o vioarăSă jucăm până diseară,Noi ne-am adunat aiciSă iasă foc din opinci,Să se-adune sateleSă ne vadă straiele.Jocul ăsta ce-l joc euSe joacă în satul meu,De vii, bade, lângă mineTe-oi învăța și pe tine,Cine joacă lângă mineToată vara-i merge bine,C-o jucat și astă-varăȘi n-o … Citește mai mult
De s-ar face dealul șes,Tot frumos cântă Botgros,Cântecul pe struna luiDuce apa Prutului,Badea cu vioara luiFace voia omului.Din Moldova în BanatCu vioara ne-o cântat,Sare părul din arcușCântă-l, bade, de căluș,Badea cu vioara luiFace voia omului.Bate tare pe țambalCă ajunge în ArdealSuflătorii cânt-așa,Trec și în Oltenia,În Muntenia de JosTot așa cântă Botgros.„Lăutarii” vor cântaȘi la joc … Citește mai mult
Aici sunt toate pentru noiși toate vin din veșnicie.Din veșnicie plouă ploi,izvoare murmură-n zăvoi,aici sunt toate pentru noi. Aici e Soarele străbun,un măr domnesc întotdeauna,aici, copiilor cei buni,bunicile povești le spun,aici e Soarele străbun. E nucul de la poartă blândși adumbrește fruntea mamei;se-așterne frunza la pământ,o poartă către iarnă, vânt,e nucul de la poartă blând. … Citește mai mult
La poalele dealului – plâns de vioară.Suspină arcușul și-i parcul pustiu.Alături pășești ca un vis de ușoarăȘi fără prihană așa cum te știu.Și geme vioara. Chemarea ei vineSă-mi spună trăiești! Și parcă zărescCum trece ușoară alături de tinePovestea iubirii ce-acum o trăiesc!1 iunie 1903 Bad NauheimDin volumul Versuri alese 1956
Bacovia scrie la vioară,vioara tace-n do majorși dacă totul o să doară,ce vers speranța tuturor.Vioara tace-n do major,poetul scrie câte-o rană,tăcerile totuși mai dor,durerea-i condiția umană.Poetul scrie câte-o rană,dar dacă totul o să doară,va da un înger de pomană,Bacovia tăcere la vioară.Vioara plânge-n do major,Doamne pe buzele tuturor.Costel Zăgan, CEZEISME II
Vioarele tăcură. O, nota cea din urmăCe plânge răsleţită pe strunele-nvechite,Şi-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmăPe visurile stinse din suflete-ostenite.Arcuşurile albe în noaptea solitarăStătură: triste paseri cu aripile întinse,Păreau c-aşteaptă semne, şi strunele vibrară,Ah, strunele, ce tremur de viaţă le cuprinse!.Şi degetele fine, în umbră sclipitoarePăreau ca nişte clape de fildeş, ridicatePe flaute … Citește mai mult
Greu e drumul începutÎn dragoste de-i făcut.Când ajungi la jumătateSă te-oprești nu se mai poate.Cine-n dragoste mai credeN-ar mai călca iarbă verde.Refren:Hai zi, zi, vioară,Vreau să cânt, să joc până la vară,Vreau să cânt, să joc,Hai, vioară, hai, zi mai cu foc,Vreau să joc, să cânt,O singură viață-am pe pământ!
Azi nu mai am pe nimeneaDecât un gol în viața meaȘi-un vechi prieten lăutar,Țigan pribeag, țigan hoinar,Îmi ești prieten și-mpărțimDin dragoste același chinȘi-același nenoroc în lumeSă nu ne mai iubească nimeni. Refren:Țigan hoinar cu suflet blond,Prin lumea mare vagabond,Ești urmărit de nenoroc,Ești blestemat să n-ai un loc,Hai ia vioara ta și cântăCă sufletul meu o … Citește mai mult
Ultimii bani ce-i am în pungăȚie ți-i dau să-mi cânți de dor,Iar dac-o fi să nu-ți ajungăCântă-mi și-ți rămân dator,Vioara ta în mâini să-ți cânteCum n-a cântat ea niciodat’,Inima-n piept să se frământeCă astăzi sunt nemângâiat.Cântă-mi să-ți plângă-n mâini vioara,De nu, arcușul eu ți-l frâng,Dac-ai cunoaște-o pe MioaraAi înțelege de ce plâng,Doar știi și tu … Citește mai mult