Disprețul tău, dragoste, mă omoară
și steaua ta mă bagă în mormânt,
dar pe cine, doamnă, faci de-ocară
când stau și eu cu îngerii la rând.
Și steaua ta mă bagă în mormânt,
numai frumusețea trece ca un vis
și noi ne trecem, dragoste, arzând,
rămâne doar cenușa mea în scris.
Numai frumusețea trece ca un vis,
dar pe cine, doamnă, faci de-ocară,
că eu n-am apucat să spun în scris:
disprețul tău, dragoste, mă omoară.
Și steaua ta mă bagă în mormânt
și eu n-am apucat să scriu un rând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și sentimentul de dispreț resimțit. Vorbitorul se simte mistuit de această dragoste, apropiindu-se de moarte, în timp ce frumusețea efemeră a vieții accentuează suferința.