Costel Zăgan – Cel Mai Nou Job

Remaniem guverne.Remaniem români.Cuvântul ne așterne.Tăceri de săptămâni.Remaniem români.Remaniem și unguri.Doamne, ce s-amâni.Ori fulgi, ori struguri.Remaniem și unguri.Cuvântul ne așterne.Alt strat de muguri.Remaniem guverne.Remaniem români.Spălându-ne pe mâini.Costel Zăgan, CEZEISME II

Costel Zăgan – Sublima Rusie

Dostoievski-i exilat.Doarme-n comedie.A căzut din cer în pat.Să se înalțe ca să fie.Doarme-n comedie.Somnambul cu ora.De moartea o să-l ție.Da-se-va tuturora.Somnambul cu ora.A căzut din cer în pat.El sau doar Pandora.Dostoievski-i exilat.Doarme-n comedie.Una lui și restul mie.COSTEL ZĂGAN, CEZEISME II

Costel Zăgan – Adevăr Rupt în Cuvinte

Iubirea poate întreba.Iubirea poate răspunde.Bunica firului de iarbă.Zăpada îmi spune du-te.Iubirea poate răspunde.Iubirea poate încerca.Dintre zările profunde.Soarele-i o altă barcă.Iubirea poate încerca.Bunica firului de iarbă.Cerul atât de drept cască.Iubirea poate întreba.Iubirea poate răspunde.– poezie pe unde scurte-.Costel Zăgan, CEZEISME II

Costel Zăgan – Ghilotina Visului

Gata, nu ai voie să viseziIa-ți măciuca și la muncăIa-ți și capra și trei ieziRestul peste bord l-aruncăIa-ți măciuca și la muncăCe baloane de săpunCeru-i prăpastie adâncăAdunată-ntr-un pumnCe baloane de săpunIată capra și trei ieziVisul meu e cam nebunPoți o clipă ca să-l veziIar măciuca ți-o aruncăLa o leghe hăt de muncă.

Costel Zăgan – Divanul Singurătății

Trupul meu e o vioară.Corzii nervilor mă-ntind.Scriu și totul o să doară.De la lucruri pân-la gând.Corzii nervilor mă-ntind.Soarta iar m-a pus la colț.Alții au primul cuvânt.Eu am primul capu-n bolți.Soarta iar m-a pus la colț.Scriu și totul o să doară.De-mi fur anii ca un hoț.Trupul meu e o vioară.Corzii nervilor mă-ntind.Și-aș muri dacă nu cânt.Costel … Citește mai mult

Costel Zăgan – Blestem de Bibliofil

Doamne îmi vine să te lassă ștergi parbrizul la ceassă-mi întorci indicatorulmândruțo doar cu piciorul.Să mă zgâlțâi dacă staumai ceva ca pe Bau-Baudin brațe să nu mă lașide la Botoșani la Iași.Nici în haltă nici în garăchiar dacă civilii zbiarăcă n-au loc nici în vagonde-al iubirii tirbușon.O să-i las lăsa-i-ar draculunde mutu-nțarcă țapul.Costel Zăgan, Cezeisme … Citește mai mult

Costel Zăgan – Autoparodie

Costel Zăgan nu mai rezistăDe dimineața până searaDe-i lumea veselă sau tristăPe toți îi-ntreabă unde-i țara.De dimineața până searaMai rău e domnilor ca râiaPrin vene-i curge iar cernealaCând scrie că iubește România.Mai rău e domnilor ca râiaDe-i lumea veselă sau tristăAceasta-i pentru el filosofiaCostel Zăgan nu mai rezistă.De dimineața până searaPe pâine își servește țara.Poezie … Citește mai mult

Costel Zăgan – Dumnezeu la Relanti

Disprețul tău, dragoste, mă omoarăși steaua ta mă bagă în mormânt,dar pe cine, doamnă, faci de-ocarăcând stau și eu cu îngerii la rând.Și steaua ta mă bagă în mormânt,numai frumusețea trece ca un visși noi ne trecem, dragoste, arzând,rămâne doar cenușa mea în scris.Numai frumusețea trece ca un vis,dar pe cine, doamnă, faci de-ocară,că eu … Citește mai mult

Costel Zăgan – Fără Alibi

Păi vinovat este poporulcel cu hazul şi necazulpe care-l apucă dorulşi când poate n-ar fi cazul.Cel cu hazul şi necazulba munceşte ba suspinădar nu şi-ar schimba macazullumânare făr’ de vină.Şi când doarme dă luminăori poate-l apucă dorulcă munceşte şi suspinăpăi vinovat este poporul.Cel cu hazul şi necazulcel cu netul şi cu prazul.Costel Zăgan, CEZEISME II