Dragă Kitty, poezia este dreptul meu
la replică. Când soarta mă ia peste picior,
iar anonimatul e gata să mă-nhațe,
citesc și scriu, deci exist. Cu fundul/fruntea
în aceeași barcă, literatura română și universală.
În bibliotecă nu sunt niciodată singur,
Orícât m-ar izola ceilalți. Și da, Maiorescu-i
incomod și azi, dar unde-ajunge
nu-i hotar.
Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK
Sensul versurilor
Piesa este o reflecție asupra importanței poeziei și a lecturii ca mijloace de exprimare a identității și de depășire a izolării. Se face referire la literatura română și universală, subliniind puterea cuvântului scris de a transcende limitele.