Versuri corectate și adnotate
Mi-am privit singur sfera, gazdă-n zbor murindăMascând portocaliu cu umbra-i gigantescă,Dar vai ce mică-i.. O priveam, proiecţie terestră‘n suspans straniu, disperând o Lună să reaprindă.O şansă-i că-s ş-alţi mii de sori ce scânteiazăSă-i ţină pedepsitei, satelitei, becu-aprinsSpre neîngheţ năprasnic de neagră-n noapte trează..O rocă prăfuită pierind de dor nestăvilit, nestins.Mă-ntreb pe neaşteptate-n gând sinistru;De s-ar … Citește mai mult
Era ceva în atmosferă,o boare uscată, un aer încins,parcă s-ar fi scuturat o cometăscăpată pe sens interzis.Carele se răsuceau descriindvariabile intersecțiipe Calea Lactee marșăluiaunevăzuți meteoriții.Tu erai mult mai departe de eiîntr-o direcție contrară,să te ajung mi-ar fi trebuittreizeci de ani și o vară.Nu-ți vedeam decât un colț de obraz,păru-ți căzuse pe frunte,numărai sateliții de tinicheaca … Citește mai mult
Cerul va sări în mareși marea o să se întunece.Întunericul o să se împrăștie pe uscatuscatul o să se împrăștie în văzduh.Din eter ivi-se-vor semințe și din semințelesoarelui va izbucni soarele.și va pleca pe mărisă reverse eter.Nani, nani, machiat mister.
Totul era găsit, căutam în zadar.Sămânța nimănui nu poate fi în afara sa.În afara durerii nu e schimbare la față.Foarfeca frunzei care cade și taie aerulcroiește-n postavul văzduhului haine pentru brumă.Parcă ar trece o trăsură prin perdeleCătre turnul de gumă.
Astfel trebuie să iubești viața și-acest glob pământescîncât să fii trist numai la gândulcă poate-ntr-o zi, peste un miliard, peste o sută de miliarde de ani,se va stinge și, pălind, va continua să zboare rotindu-seorb ca o nucă goală.
Mi-i trupul cosmic taină-amețitoareÎn liniștea și haosul fecund,Când beznele atotstăpânitoareCu ochii mei telurici le pătrund.Mă-ndrăgostesc de propria mea splendoareRăsfântă-n lacul nopții fără fund!Mi-i trupul cosmic taină-amețitoareÎn liniștea și haosul fecund.Dezleg, în trecerea-mi cutezătoare,Noianele misterului rotundȘi mă vrăjește-un vis ciudat ce moare –Aureolă-n somnul meu profund.Mi-i trupul cosmic taină amețitoare.
Dar iezerele unul lângă altul sute,Când râd arhipeleagurile lumii mute?Geyserii lungi lumina descompunCa munţii de cristal şi alaun.Iradiază sorii albi, de-odată patru,Terasele de ape vii în amfiteatru…Grădinile Semiramidei, lateralDin răsărit pân’ la apus, în sus de val.Azvârl orgile planetei jerbe greleDe imnuri spre spiralele de stele..Când evantalii latescente trec domolCa reci comete dincolo de gol.Fâşii … Citește mai mult
Se-nstrună curcubeul – arc ud de ploaie – pesteJilave râpi albastre cu nourii jivine:Îl prind cu mușchi elastici și cu vânjoase vine,Din tolbele luminii smulg lung săgeți celeste.Cutezător țintind spre slavă-n văgăuniPe unde doarme ziua, la umbră, Ursa Mare:În parcul înserării, cometelor-păuniLe voi abate zborul spre altă constelare.Să scapere din zaua splendidului penajÎmprăștiați luceferi în … Citește mai mult
Eclipsă.Pe-aceleași căi de mii de ani umblate,În goluri vaste legănându-și sfera,Neptun adoră visător pe Terra, –O biată lume plină de păcate..El niciodată n-a trecut barieraSingurătății lui nevinovate, –Și-n clipa asta ea e moartă, poate:O umbră deasă-i umple atmosfera.Neptun, se vede că tu n-ai lunetăSă-i studiezi eclipsa de departe, –Când inocenta tânără planetă.Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:„Ce … Citește mai mult
(Andrej Ferko,pentru că este o împărățiespațiu).Știm deja mareaeste în esență înaltăîn adâncime.În fiecare zidin ce în ce mai atentcalculatși apa dovedită științificse întărește peste capul nostru.Așteptăm un mesaj în zadardin uriașul pește al spațiului.Dumnezeul sistemului solarei nu s-au eliberat din taină.De aceea ei rămân tăcuți,ca o lună ascuțităsub pielea gâtului.Apa ne intră prin nasne aruncă … Citește mai mult