din volumul “Roua plural”, 1999
ce greier frumos se apleacă
și cade în aerul cald
concentric cu murmurul lui
el nu se lovește de nimeni
și praful se îndepărtează
lăsând un disc pur și albastru
pe forma acelui murmur.
n-ai cum să te-alini de ce spune
decât ascultând molipsindu-ți
secretele coarde vocale
de jertfa de a spune și tu
supus de supusul albastrul
pe care în gând îl chemi greier
și el îți răspunde gândind
cuc lin vălurit și al nopții
Sensul versurilor
Piesa explorează conexiunea subtilă dintre om și natură, sugerând o formă de comunicare telepatică sau intuitivă. Murmurul greierului devine un simbol al unei înțelegeri profunde și a unei rezonanțe interioare.