Să nu uităm acest interior,
Pătratul de pădure al ferestrei,
În fumul lunii alungit ușor.
Eu voi cădea din somn ca dintr-un vas
Și voi simți, ca peștele, că mor
De răul și de binele rămas.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de nostalgie și reflecție asupra trecutului, evidențiind atât aspectele negative, cât și cele pozitive care au rămas. Natura este prezentă ca un cadru contemplativ, iar moartea este sugerată ca o eliberare sau o transformare.