În aplecare, tâmplă după tâmplă
Ochii albaștri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne dăruie vederea,
Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă.
Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt că sunt.
Se face zi de mugure mărunt
Adăpostit în mintea mea de-acuma.
Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Mai mult decât stătuse la-nceput.
Vine mereu o pasăre și gustă
Rănind vicleană timpul meu trecut.
Și-n mare taină puiul de lăcustă
Cioplește la vioara lui de lut.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a amintirilor reaprinse odată cu venirea primaverii. Natura devine un cadru al introspecției, unde trecutul este revizitat cu o melancolie dulce-amară.
