Din lacrimile mele nasc
Grădini întregi de albe flori,
Pe când suspinele-mi se schimbă
În cântec de privighetori.
Și tu, de m-ai iubi, drăguță,
Grădina-ntreagă-ar fi a ta,
Și veșnic numai sub fereastră-ți
Privighetorile-ar cânta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă transformarea suferinței în frumusețe, oferind dragostea și creația ca daruri. Vorbește despre dorința de a oferi totul persoanei iubite, transformând lacrimile în flori și suspinele în cântece.