Vorbim de cicluri, roți și paranteze,
de parlamente, urlete, de spații,
crâmpeie filozofice și dinastii.
Tăcerea a murit sub tâmple
uscate-n avalanșe de simboluri
mult prea mult în cercuri
și mult prea zgomotoase și verbale.
Sugrumatele cuvinte
adunate-n giulgiuri coapte
de cavouri prinse-n fraze
cad pe scoici sparte-n deșerturi.
Cântecul ce rupe vidul
nu-i iluzia pierdută!
Sensul versurilor
Piesa explorează moartea tăcerii sub avalanșa de cuvinte și simboluri goale. Cântecul devine o formă de a rupe vidul creat de această pierdere, sugerând că există speranță dincolo de iluzia pierdută.