căutare divină

Dan Galbina – Cântec Țigănesc

de

Doamne, nu fi năsprliu,unduiesc din șanț în gardpentru-o gură de rachiu,să-mi dau foc dar să nu ard.Să-mi dau foc, să văd în jursă fac noaptea ca de varsar să-mi muște din conturcâini turbati, ca din jaguar.Când e noaptea tuciurie,câinii cum să-i fac să tacă?!Pentru asta dă-mi tărieo litruță, o bardacă.Doamne, pivnicer hain,dă-mi o dușcă, două … Citește mai mult

Rumi – În Spatele Cortinei

de

Oare chipul Tăuîmpodobește grădina?Oare parfumul Tăuo îmbată?Oare duhul Tăua făcut din această vâlceaun șuvoi de vin?Sute de oameni Te-au căutatși au pierit căutând,în această grădină unde Tu te ascunziîn spatele cortinei.Însă cei care vin ca îndrăgostiținu trec prin această suferință,căci pentru ei ești ușor de găsit,fiindcă Tu ești în această adiereși în râul acesta de … Citește mai mult

M. A. C. S. – Între Credință și Tăgadă

de

Mă aflu între credință și tăgadăDeocamdată îți cer dovezi că exiști, TatăCred, dar nu pot, căci am mintea poluatăEra prea deschis să cred, și am ajuns pe calea cealaltă.Sigur, mă simt atât de singur, între ziduriLumea vrea să mă convingă să cred în chipuriCioplite, zei falși, inexistențiCând ce-am vrut eu, a fost un singur semn. … Citește mai mult

Christian W Schenk – Pe Tărâm de Sunete

de

Ochii și-au pierdut încrederea în noi!Pe tărâm de suneteorbecăim prin carnea crudăa ultimelor dialoguri aflate sau neaflate.Ochii și-au pierdut încrederea în noi!Lumina se preschimbă în creiereîn cuvinte, în potcoave tropăind pe fraze.Cuvintele și-au pierdut încrederea în noide când am propoziția întocmităde primele cuvinte:– încetați a spune ce n-ați auzit;ceea ce orbițiați aflat deja prin fulgere!– … Citește mai mult

Nichifor Crainic – Un Fir de Păr

de

O, Doamne, trișată viața-mi trece,Și m-a sleit misteriosu-Ți joc,Tu stai de față-n tot ce se petrece,Nu Te ascunzi, dar nu Te pot găsi deloc.Căci depărtările de Tine nu-s departe,Ești pretutindeni, ierți, îndrepți, mângâi,Un fir de păr de Tine mă desparteȘi totuși dincolo de orice fel de dincolo rămâi.

Alexandru Philippide – Cântecul Nimănui

de

Deo ignoto!.Revolta-i stearpă, visul e schilod!.De vorbă vreau să stau acum cu tine,Tu, care-ai plămădit pe om din glod!.Mi-am aruncat nădejdile în mine,Credinţa să mi-o prind ca-ntr-un năvod;Dar n-am găsit decât străvechi suspine.Am râs atunci de visul meu nerod,Şi-nspăimântat m-am ridicat din mine.Tu, care-ai plămădit pe om din humă,Spre tine-acum nădejdea mea se-ndrumă.Adânc şi mult … Citește mai mult