Rotonda plopilor aprinși
Te-așteaptă dincolo de ape
Să-ți lumineze ochii stinși
Și fulgerele să-i adape!
Un peregrin ai fost, amice
Soldat chemat ca la armată
Un plop ce-n vânturi n-a să pice
Și un apter ce-n cânturi cată!
Lipsit de aripi ești în ceruri
Acel ce-așteaptă când venim
Să ne aștearnă alte vremuri
Pe patu-n care-o să sfârșim.
Ne fii alăturea, părinte,
Prieten, frate să ne fii
Cum furăm să-ți aduci aminte
Și-n Veșnic Suflet să ne ții!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unui prieten decedat, Valeriu Anania. Exprimă dorul și speranța reîntâlnirii în eternitate, subliniind rolul său de ghid spiritual și prieten devotat.