M-ai părăsit când seara anonimă
S-a prăbușit pe ziua fără vină,
A vetrelor cu jar de mângâiere
În zodiacul totului ce piere.
Și calul nopții gustului amar
Ți-a refuzat copitele în dar,
Lăsându-și graba clipelor de mâine:
„Grâul e copt în fiecare pâine! ”.
Un urlet mut se-așterne peste buze
Ca degetele nopții călăuze,
Ca degetele ce cuprind iubita,
Ca flăcări ce aprind ispita.
Lacrima ta plină de naufragii
Adună între degete mari și Magii
Sicrielor de ape și pământ
Iar noaptea cade-n cioburi pe pământ.
Un zburător pe genele copilei
Așterne-o nouă magică valență…
Noaptea se lasă peste fruntea zilei
Ca un sărut deplin de inocență.
Sensul versurilor
The song speaks of abandonment and loss, using imagery of night and brokenness. It explores themes of innocence fading and the bittersweet nature of memories.