Aud cum frunzele se ofilesc.
Pendula bate forte,
Soarele aruncă lungi
handicapate umbre
pe ceasuri de toamnă.
Firavele raze
ascunse sub coji
amuțesc.
Noi hoinărim pe sfori
căzute în roșii
divine cețuri.
Forme își pierd puterea –
prinzând întregul
cer –
chemând începutul
divinelor
cercuri.
Aud cum soarele
pendulând se ofilește.
Sensul versurilor
Piesa explorează trecerea timpului și transformarea naturii odată cu venirea toamnei. Versurile sugerează o călătorie spirituală, o pierdere a formelor și o chemare către un nou început divin, într-un cadru melancolic.