O casă părăsită
– e casa nimănui –
o temniță uitată
și strânsă între tâmple
sub fruntea mea
pierdută.
Zăvoru-i ruginit
și geamurile-s sparte –
și plouă nesfârșit
și plouă cu imagini
ce nu mai au cuvinte.
Mă descompun
în totul ce visasem
dar nimeni nu a pus
în poartă-o cruce!.
Pe unde mă voi duce
oare..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate profundă și deznădejde, folosind metafora unei case părăsite pentru a ilustra o stare interioară de pierdere și uitare. Naratorul se simte descompus și pierdut, fără speranță de salvare sau alinare.