Un ocean de întuneric se revarsă pe întinsul
nesfârșitului tristeții celor care n-au știut
să-și îmbrățișeze viața.
Visul mâinilor pe cruce nu înduplecă menirea
despărțirii de pe munte,
unde raza sângerie se prelinge în izvoare
unde-a apelor răbdare sapă vaduri de morminte.
Un ocean de valuri negre se revarsă pe nisipul
însetat de ne-mplinirea dragostei îmbrățișare
rătăcită-n timpul ei.
Și cum se prăvale-n vale, totul plânge și suspină;
crucile la mal de drumuri putrezite, într-o rână,
cad sub fulgerele nopții, cad uitate de o mână
ce-a dorit împerecherea mâinilor, spre rugăciune.
Trandafirii cresc în ceruri fără spini, doar cu petale sângerii,
pe când în lume
spinii împletesc cununa viitoarei răstigniri!.
Totul cade-n nesfârșirea golului lăsat de-un înger!
Sensul versurilor
The song reflects on the missed opportunities in life and the pervasive sadness that accompanies those who failed to embrace it. It explores themes of death, regret, and a longing for redemption, contrasting the beauty of the afterlife with the harsh realities of the world.