Pe-o noapte de catran și zgură,
Dacă vreun bun creștin smerit
Pe-ascuns lângă-o dărâmătură
Îngroapă trupul tău slăvit,
Aici, când stele sfioase
Vor clipoci, de somn buimace,
Păianjenii vor țese plasa
Și viperele pui vor face;
Vei auzi într-una peste
Osânda bietei tale țeste
Hăulituri de lupi hoinari,
Și vrăjitoare costelive
Hârjoana babelor lascive
Și sfatul sumbrilor coțcari.
Sensul versurilor
Piesa descrie un loc de veci sumbru și izolat, unde trupul este îngropat într-o noapte întunecată. Natura și creaturile nopții devin gardienii mormântului, iar osânda se aude constant.