Vom avea largi paturi cu miresme-ușoare
Și niște sofale-adânci ca un mormânt,
Iar pe etajere vor fi flori bizare
Pe sub mai frumoase ceruri învăscând.
Folosindu-și spornic ultima dogoare
Inimile noastre or să ardă blând.
Reflectându-și focu-n spiritele care,
Două oglinzi, cu totul gemene își sunt.
Într-o seară albastră și trandafirie
Vom schimba un fulger unic, ce-o să fie
Ca o suspinare grea de bun rămas.
Până ce un Înger, ușa dând deoparte,
Va veni să-nvie, cu ferice-obraz,
Palidele-oglinde, flăcările moarte.
Sensul versurilor
Poezia explorează ideea morții ca o uniune intimă și transcendentă a doi amanți. Ei anticipează o experiență mistică și intensă, un schimb de esențe care culminează cu intervenția unui înger și o renaștere spirituală.