Versuri corectate și adnotate
Vom avea largi paturi cu miresme-ușoareȘi niște sofale-adânci ca un mormânt,Iar pe etajere vor fi flori bizarePe sub mai frumoase ceruri învăscând.Folosindu-și spornic ultima dogoareInimile noastre or să ardă blând.Reflectându-și focu-n spiritele care,Două oglinzi, cu totul gemene își sunt.Într-o seară albastră și trandafirieVom schimba un fulger unic, ce-o să fieCa o suspinare grea de bun … Citește mai mult
Cât te iubesc, numai eu știuȘi Dumnezeu poate mai știe;Tu ești întreaga avuțieCe înflorește-ntr-un pustiu.Sub cerul nostru argintiuÎmi spune luna argintie:– Cât te iubesc, numai eu știuȘi Dumnezeu poate mai știe!.În mâinile-mi bătrâneți țiuFloarea iubirii, încă vie,Numai a mea și numai mieScrie pe-un pergament frotiu:.– Cât te iubesc, numai eu știu!
Zi de dragoste cu zori de nea,se așterne spre tine-n inima meaGânduri cu flori ce colindă o lume,se aștern parcă anumeGânduri spre tine ce-mi vin înapoi,și simțim totul.. noi doi.Fulger de cânt zici că-i un descânt,fulger din tine ce fuge la mineZiua iubirii se așterne,moale și dragă și veselă alene.Zi de iubire pe gânduri de … Citește mai mult
Tu n-ai parfume-mbătătoareSă lase dire-n urma ta,Ci răspândești suava boareA omeniei, – ca o za.Abia simțit, te împresoară.Ochii șăgalnici și serioși,Au strălucire și ardoare,Sunt și senini, sunt și umbroși.Cum te încrezi deplin în oameni,Arzând în freamătul simțirii,Ești, mladă albă între semeni,O-ntruchipare a iubirii.Dă-mi ochii tăi, mușcatei gemeni,Icoană vie-a dăruirii
Era o seară cum puține-au fostpe lacul ce, sub sălcii, picotea,iar noi, îndrăgostiți, voiam cevacu care să-ntregim amorul nost’.Ce stele? Ce luceferi? – doar scânteiputeai vedea sclipind pe apa luiieșind albastre, uneori.. verzui,din ochii noștri –mai ales ai mei! –.Trăgeam la vâsle iute, covârșitde nerăbdarea unui sentimentce depășise pragul transcendent,căci eu, pe vremea-ceea, te-am iubit.Chiar … Citește mai mult
În seara-n care te-am zărit,Un aer cu miresme noiUrca spre cerul dintre ploi,De-albastrul său ademenit.Se-ntuneca, deja, iar eu,Simțeam în el parfum de floriPlutind spre norii călătoriOdată cu suspinul meu.L-ai auzit și te-ai oprit,Iar ochii tăi mi-au spus cevaPrin strălucirea ce-a șoptit:Te recunosc, iubirea mea,Aștept demult sosirea ta,Și, iată: visul s-a-mplinit.
Îți doreai trandafirii din sufletul meu,Cu petale de foc și arome de dor,Nevăzut și intens, cu iubirea trofeuObținut în apusuri de timp arzător. Când ți-am dat un buchet, m-ai privit îndelungȘi-n priviri am simțit un fior de sfârșit,Al intenselor rugi pe un drum mult prea lung,Măsurat în dorințe sub cer adormit. L-ai luat și, la … Citește mai mult
Erau născuți ca suflete lumină,cum rar se mai găsesc pe-acest pământ,făcuți să se-ntâlnească prin cuvântîn nopțile când liniștea-i deplină.Au rătăcit prin timpuri netrecutede niciun muritor sau zeu străvechi,de suflete stinghere sau perechi,în gânduri rătăcite ori pierdute.Povestea întâlnirii e-un misterascuns prin ape, sub pământ sau cer,de-un înger ce-i veghează blând şi ştie.Iubirea lor, puternică şi vie,cuprinsă-n … Citește mai mult
Plictisit de-atâta iarnă,Legănând o rămurea,Pițigușul se întoarnăCătre ea.-Am să-ți cânt, de ziua noastră,Sărbătoare-a ta și-a mea,Rapsodia cea albastră.. altcumva.Vei simți cum, printre pene,Cioculețul-mi șugubățÎți va murmura refreneDe răsfăț.Ai să crezi că-i cald afarăȘi că suntem, amândoi,Într-un rai c-o altă varăPentru noi.Am să-ți cânt, iubito, viața,Dragostea și, cât trăiesc,Îți voi spune dimineața:Te iubesc.Daniel Vișan-Dimitriu(Din vol.”Călător prin … Citește mai mult
Un țurțure și-o țurțurea,Cuprinși de-un ger ce le plăcea,Se alintau, atinși de vânt,În clinchet plin de simțământ.– Cling-cling! – știi, țurțureaua mea,În iarna asta, ce ți-aș da?Ți-aș da, iubita mea, să beiTot ce e rece-n ochii mei,.Ți-aș da tot gerul ce îl amȘi ți-aș culege flori de geam,Ți-aș da, la orice cling, sărutAtât de rece … Citește mai mult