Să ridicăm o greutate mare,
Sisif, ne-ar trebui al tău curaj!
Dar chiar de-am pune suflet în deranj,
Arta e lungă, Timpul scurt ne pare.
Departe de mormintele celebre
Lângă un cimitir mai izolat,
Ca toba-mi bate inima, ritmat,
De parc-ar fi la marşuri lungi, funebre.
– Podoabe multe, bine îngropate,
Dorm în tenebre, dorm de mult uitate,
Departe de lopeţi şi de cazmale;.
Şi multe flori cuprinse de regrete
Cu-arome dulci ca marile secrete
Stau în singurătăţi proverbiale.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra greutăților vieții și a inevitabilității morții. Vorbește despre regrete, singurătate și trecerea timpului, sugerând un sentiment de fatalitate și melancolie.