Atâta doar, m-au fermecat
buzele tale, pelerine,
și-n somnul Morții m-au culcat
cu tine-alăturea de mine,
și-n somnul Morții m-au culcat
cu tine-alăturea de mine!
Mult ochii mei au lăcrimat,
trupul lințoliu de suspine,
în Casa Morții încuiat
cu tine-alăturea de mine,
în Casa Morții încuiat
cu tine-alăturea de mine!
Cu ziduri ne-au înconjurat,
cu groază, ură și cu line
vestminte line, in curat,
pe tine, suflet, și pe mine,
vestminte line, in curat,
pe tine, suflet, și pe mine!
Să te trezești nevinovat
cu sângele-ți curgând în vine
funebru fluviu! Morții dat
cu tine-alăturea de mine,
funebru fluviu! Morții dat
cu tine-alăturea de mine!
Să te trezești împresurat
de toată Moartea care vine,
în somnul Morții ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine,
în somnul Morții ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine!
Atâta doar au învățat
buzele tale sibiline:
ne-au omorât și ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine,
ne-au omorât și ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine!
Atâta doar ne-au învățat,
atâta știu morminții bine,
ne-au omorât și ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine,
ne-au omorât și ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine!
Neînceput s-a încheiat
totul și totul nu știm cine
l-a preursit și ne-a lăsat
cu tine-alăturea de mine,
l-a preursit și ne-a lăsat
cu tine-alăturea de mine!
Cine aici ne-a îndrumat
făpturile-ne angeline?
ne-au omorât și ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine,
ne-au omorât și ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine!
Singur doar crinul înălțat
la gura Morții încă ține
farmecul ce ne-a fermecat
pe mine, suflet, și pe tine,
farmecul ce ne-a fermecat
pe mine, suflet, și pe tine!
Singur doar crinul înălțat
petalele-și închide-n sine
cu-un farmec ce ne-a fermecat
cu tine-alăturea de mine,
cu-un farmec ce ne-a fermecat
cu tine-alăturea de mine!
Poate că sufletu-ți plecat
cu-al meu n-o să se învecine
nicicând de-acum: ți-am sărutat
buzele tale pelerine,
nicicând de-acum: ți-am sărutat
buzele tale pelerine!
Fie deci binecuvântat
sicriul Morții ce ne ține
căci pentru-o clipă te-am aflat,
aievea, suflete, pe tine,
căci pentru-o clipă te-am aflat
aievea, suflete, pe tine!
În suferința cărnii-am stat
ca Moartea să mă învenine,
să-mi aflu sufletul, aflat
plin de parfum cum crinul plin e,
să-mi aflu sufletul, aflat
plin de parfum cum crinul plin e!
Sensul versurilor
Piesa explorează o iubire tragică, legată de moarte și sacrificiu. Două suflete sunt unite dincolo de viață, într-un somn etern, marcate de un farmec funebru și o conexiune profundă.