Dimitrie Bolintineanu – Mireasa Mormântului
Mireasa mormântului.Fost-a când în noapte aurora luce,Când se luptă omul cu adâncu-i chin,Pe atunci când somnul, mincinos şi dulce,Curmă-al său suspin.Ea era tăcută, tristă florioară!Fruntea-i visătoare dulce se-nclina,‘N aurul cosiţei mâna-i albioarăDistractă juca.Vino mai aproape! dulcea mea, -mi vorbeşte,Ascunzându-şi ochii plini d-amor ceresc,Tânăra mea viaţă cursul îşi opreşte,Pentru totdauna eu te părăsesc.Şi uitarea tristă mâine … Citește mai mult