Eu cânt că momentul există,
și cânt că mi-e viața completă.
Nu plâng, nici nu râd. Sunt artistă.
Poetă.
Ca soră a celor fragile,
străin mi-e de patimă gândul.
Mă duce prin nopți și prin zile
doar vântul.
Nu știu de mă-nalț ori mă nărui,
nu știu de clădesc ori de stric,
rămân ori dispar. Adevăru-i
că nu știu nimic.
Dar cânt. Asta știu. Știu prea bine.
E singurul zbor neînfrânt.
Că-n rest, ce-o rămâne din mine..
Pământ.
Sensul versurilor
Piesa exprimă acceptarea condiției umane, fragilitatea existenței și găsirea unui sens în artă, în ciuda incertitudinilor. Cântecul devine un act de afirmare și unicul zbor neîngrădit într-o lume efemeră.