Brazi, mesteceni, zade
stau împreunați
în urcuș de munte
sub lumina toamnei
în culori
de stinse licăriri.
Asistăm la
lupta dintre anotimpuri
un bătrân în verzi paltoane
cu o stinsă pâlpâire de lumini.
O, voi brazi
și triste zade
scuturați atâtea frunze ace
pe morminte
un dans cântat de o vioară.
Cine poate să plângă
aici pe pământ
e viu
încă viu
și cere din nou un pahar
din vinul ceresc.
Încă-n putere
printre stâlpii dantești
și copaci fără frunze
calcă prin vânturi și frig
arătura de toamnă
în care sămânța
de ar fi ca să moară
multă roadă va da.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj autumnal melancolic, unde natura se pregătește de moarte, dar promite și renaștere. Vorbește despre acceptarea morții ca parte a ciclului vieții și despre speranța într-un viitor rodnic.