mesteceni

Serghei Esenin – Mestecenii-n Pădure Glăsuiesc

de

Mestecenii-n pădure glăsuiescÎntr-o limbă vesel-inocentă;Cocorii cu tristeţe obosescÎn zbor purtaţi, pe nimeni nu regretă.Ce să regrete? Toţi sunt călători –Pleacă, se-ntorc, din nou casa îşi lasă.Doar cânepa visează uneoriLa cei plecaţi în depărtare-albastră.Stau singur printre câmpurile goale,Purtaţi de vânt, cocori se-azvârlă-n zbor.Sunt plin de gânduri vesele, domoale,De nimic în trecut nu-mi este dor.Nu-mi regret anii, … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Greu de Pătruns în Pădurea de Mesteceni

de

Pentru a putea sta o vreme în pădurea de argint unde vremea se face lumină, și nici nuarde ci se așterne pe scoarța înaltelor chipuri, care cu alint viclean ne înconjoară, și nerăsfrâng mereu mai departe gesturile, privirile, vorbele — pentru a ne închipui că stăm înpădurea mestecenilor, unde e primăvară aproape întotdeauna, și primăvara … Citește mai mult

Cassian Maria Spiridon – Multă Roadă

de

Brazi, mesteceni, zadestau împreunațiîn urcuș de muntesub lumina toamneiîn culoride stinse licăriri.Asistăm lalupta dintre anotimpuriun bătrân în verzi paltoanecu o stinsă pâlpâire de lumini.O, voi braziși triste zadescuturați atâtea frunze acepe morminteun dans cântat de o vioară.Cine poate să plângăaici pe pământe viuîncă viuși cere din nou un pahardin vinul ceresc.Încă-n putereprintre stâlpii danteștiși copaci … Citește mai mult

Nikolai Rubtov – Mesteceni

de

Eu iubesc când freamătă mesteceni,Frunzele când li se-nvârt ca-n ninsȘi-ascultând lacrimi pornesc să-neceOchii dezvățați demult de plâns.Iată se trezește-o amintireEvocând în inimă un gândȘi aud o șoaptă de iubireBucurie și durere dând.Dar mai deseori proza atacăParcă vântul suflă mohorâtTot așa foșnește un mesteacănLângă-al mamei mele trist mormânt.La război l-au doborât pe tata,Iar la noi pe … Citește mai mult