Albastru cu albastru
intens
pe oglinda încremenită a mării
la fel cu cel ce se-ntretaie
la orizont
în zarea înlănţuită
de braţele viguroase
cu trident.
În dimineața mohorâtă
marea-i de culoarea nisipului
cât astrul de lumină
nu-i ridicat
dar pescărușii sunt răspunzători
de-i albastră sau nu
întinderea abia în tremurare
a pânzelor sărate.
Ne rostogolim încet
secundă cu secundă
minut peste minut
cu un zâmbet interior
înspre adânca vale
plină de verdeață.
Aici
voi clipe de cenușă
cu ascuțite săbii
treierați prin suflet
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare contemplativă asupra naturii, cu referire la mare și la trecerea timpului. Tonul este melancolic, sugerând o introspecție profundă și o acceptare a efemerității.